Invictus

  • Sharebar

Invictus este o poveste despre atitudine, curaj şi absența oricăror limite între măreția unui vis și împlinirea lui.

Invictus a pornit de la visul unui singur om: Patrik Luca. Un maior care, în 2014, alerga pe Transfăgărășan 40 de Km pentru cele 40 de victime căzute pentru realizarea unui drum de poveste.

Impresionantă de atitudinea lui, am avut o primă discuție. Am descoperit un tânăr idealist, voluntar, frumos și, neașteptat, tată a trei copii mici.

Patrik și-ar fi dorit să alerge mai mult și să reușim şi noi, Armata României, să ne trimitem luptătorii întorşi cu dizabilităţi din teatrele de operații, la jocurile paralimpice proaspăt înființate de Fundația Prințului Harry.

Dorința lui s-a întâlnit cu aspirația mea de a vorbi societății civile despre militarii răniți, ca despre adevaraţii eroi ai zilelor noastre și nu mercenari, aşa cum, în mod nedrept, erau numiți cel mai adesea.

Așa s-a născut prima mișcare de voluntariat din Armata României, precum și prima Ștafetă a veteranilor din istoria postdecembristă. În cinstea Zilei de 25 Octombrie 2014, am aliniat la primul start două categorii de veterani pe nedrept necunoscute de o întreagă societate: veteranii Celui de-Al Doilea Război Mondial și veteranii teatrelor de operaţii.

Ștafeta a fost purtată pe un traseu de 600 de km, între București si Carei, refăcând, astfel, traseul istoric străbătut de trupele române în urmă cu 70 de ani.

Datorăm fiecare kilometru parcurs tuturor militarilor curajosi care s-au înrolat în această mișcare, dincolo de piedicile unui sistem neobișnuit să alerge voluntar, ori speriat, pe bună dreptate, de orice accident care ar fi putut avea loc pe ploaie, în noapte, ori în traficul inerent.

Îi mulțumesc domnului general Ştefan Dănilă, şeful Statului Major General, în funcție la acea dată, care a înțeles spiritul mișcării şi a acordat tot suportul, de la centru până în teritoriu, pentru a ajunge cu bine de la București la Carei.

Le mulțumesc tuturor domnilor generali care au dat un exemplu alergând și implicându-se, știut fiind care este puterea exemplului într-o armată.

Îi mulţumesc domnului ministru Mircea Duşa pentru traseul parcurs în Ștafeta Veteranilor și pentru suportul necondiţionat acordat militarilor Invictus.

Calde mulțumiri Alteței Sale Regale Principele Radu pentru gestul nobil de a sprijini cauza Invictus România, acordând înaltul patronaj Comitetului Național Paralimpic.

De asemenea, calde mulţumiri Direcției Informare și Relatii Publice pentru felul devotat în care au alergat cot la cot cu Invictuşii noștri, pentru a le surprinde efortul, măreția și ...visul.

Toate actvităţile Ministerului Apărării Naționale s-au concentrat pe oportunități oferite cauzei Invictus.

Pentru prima oară, militarii cu dizabilități au putut vorbi societății civile despre condiția lor, sacrificiul pentru țară și felul în care sunt primiți de societate la întoarcerea dintr-un teatru de operații.

Proiectul Invictus s-a trasformat într-un proces de educație, înțelegere și conștientizare.

Asociatia "Camarazii" a constituit primele platforme de fundraising pentru militarii Invictus, http://camarazii.galantom.ro/, pentru a fi posibile primele tricouri şi elemente de identificare ale cauzei, precum şi pentru atragerea fondurilor pentru cauză în sine.

La Clubul Steaua a fost constituită prima secție de sporturi paralimpice și, pentru prima oară după 12 ani de la prezența militarilor români în teatrele de operații Irak si Afganistan, am reușit, prin lege, dedicarea Zilei de 11 Noiembrie, începând cu anul 2014, pentru sărbătorirea veteranilor din teatrele de operaţii.

Acesta a fost și momentul în care am ales "Bujorul românesc" să reprezinte simbolul sacrificiului militarilor români pe toate câmpurile de bătălie pentru aceeași cauză: România şi binele ei!

Asociaţia de caritate din Armata României - CAMARAZII a înregistrat „Bujorul românesc” la OSIM, ca element de reprezentare vizuală.

Mâine, 11 noiembrie, bujorul românesc se va afla la reverul celor mai înalte personalități civile şi militare, ca simbol al celei mai înalte considerații din partea unui stat pentru eroii săi.

Au fost doi ani intenși, în care toată atenția noastră s-a concentrat pe dezvoltarea cauzei Invictus, cauză care a reuşit să transforme diametral imaginea militarilor răniţi, construindu-se, într-un timp atât de scurt, tot ce nu s-a întâmplat într-un parcurs atât de lung

Le mulţumesc tututor celor care au pus umărul la construirea celei mai prețioase mișcări de voluntariat din Armata României. Fiecare în parte ar fi putut să înăbușe în fașă o mișcare care părea doar o complicație inutilă, generatoare de riscuri pe care nu le puteam anticipa.

Însă oamenii frumoşi au îndrăznit să viseze visul unui singur om, devenind cu toţii partea unui vis de care s-a îndrăgostit o țară întreagă.

Rândurile sunt dedicate tuturor veteranilor din teatrele de operaţii, pe care-si sărbătorim, in fiecare an, la 11 Noimebrie.

O zi care are și conotații sfâşietoare, pentru că în 11 noiembrie 2003, sublocotenentul (post-mortem) Iosif Silviu FOGORAŞ a fost primul militar român care şi-a sacrificat viaţa în teatrul de operaţii din Afganistan, fiind împuşcat, în urma unui atac asupra transportorului amfibiu blindat în care se afla.

O zi în care ne amintim de cei 28 de militari care nu s-au mai întors cu viață la viețile lor, rotunde și frumoase, aşa cum sunt acum ale noastre.

Aceștia sunt veteranii din teatrele de operații, dragii mei! Când vedeți bujorul românesc, ori tricoul Invictus, să știți că este vorba despre ei, eroii din ziua de azi când cu greu mai găsim lucruri care sa ne lege în aceeași poveste, ori țară.

Comentarii