Gelozie

  • Sharebar

Primii 3 ani de căsnicie au fost mierosi. Au urmat însă 45 de ani de front in care a luptat cu o gelozie talibana.

Nu avea voie să vorbească despre nicio femeie, să salute vreo vecina, ori, Doamne ferește o colegă de muncă. Nu avea voie sa citească vreo carte în care se ițea vreo ispită. Dacă cenzura descoperea vreun parfum de femeie, cartea ajungea în foc.

I-a fost interzis sa mai intre în magazinul de unde-și cumpăra tutun din ziua în care s-a angajat o vânzătoare.

S-a lăsat și de fumat, dar fumul tot continua să se vadă. Doamna Adina se ascundea în pat cu chibrituri și-l amenința că-i da foc. Avea și dreptate sa fie așa talibana: cum altfel sa-i ștergi de pe retină păcatul de a fi vazut că mai exista si alte femei? De unde să știe ea ce se ascunde după pleape? Si cum sa decupezi capetele de femei din visele lui de noapte la fel de ușor ca din reviste?

Nu mai mergeau nici la petreceri, pentru ca n-a reușit domnul Grosu să găsească vreuna unde bărbații sa se prefacă, măcar și pentru o noapte, ca pot petrece doar între ei.

Mărturisește trist ca ziua în care Adina a căzut la pat, paralizata, a fost o sfasietoare eliberare. Chiar dacă ani de zile a îngrijit-o singur, cu devotament, era mulțumit ca poate să meargă pe stradă fără sa fie urmărit. N-a scăpat însă de calitatea de suspect, doamna Adina fiind și mai încredințată că afară, unde nu mai avea acoperire, se intamplau adevarate urgii.

L-am întrebat dacă a fost vreun crai, de a ajuns femeia sa se teama ca până și umbra ei are ceva feminin:

"Da de unde! Eram un prost. Nu m-am priceput niciodată la doamne."

Îl hărțuim mai ceva ca doamna Adina: "N-ați înșelat-o niciodată, nici măcar o data?"

"Niciodată! Eu n-am putut sa fiu decât devotat. Am iubit-o, chiar dacă a fost bolnava. Știți ce gospodina era? Ce mâncare făcea?"

Se repede și da la o parte fața de masă, sub care așteaptă un mileu croșetat, ca o dovada vie a mâinilor harnice care l-au hrănit și spălat o viață întreagă.

Îl întreb ce ar schimba dacă ar lua-o pe firul vieții înapoi. "As rămâne holtei. Toate femeile înebunesc într-o zi, asa că ai doar senzația că poti alege".

Înțelegem ca sora doamnei Adina era și mai afectata. Din ziua in care si-a luat bacalaoreatul nu si-a mai salutat rudele. Nici sora și nici cumnatul, care nici împreună nu reușeau să adune clasele ei. Daca se întâmplau în aceeași casă, cumnata își lua bărbatul și se ridicau de la masă jigniti. După 10 ani de gelozie furibunda și controale inopinate și încrucișate la serviciu și pe stradă, soțul ei a divorțat.

Intors din amintiri, mă privește apăsat și aspru: "Tu să nu faci niciodată asa! Gelozia este o boală!"

De şase ani este singur. Și mai liniștit. Și fericit că nu au avut copii. La o asemenea boala, ce putea iesi decât o nouă nebună?

Îl vizitează o verişoară, doamna Ileana, şi îl ajută la treburile casei o altă doamnă. Altfel, se descurcă singur. Merge să-şi plătească facturile, se plimbă si lucrează cu spor în grădina din faţa casei, citeste in voie cartile care i-au fost interzise si se bucura de viață.

Este perfect sănătos, de unde și vorba lui: "Dacă nu ma doare nimic, de ce sa ma plâng?" S-a speriat în ianuarie, când a făcut un infarct după sărbători. Acum e bine și deși nu se duce la biserică, este convins că "Dumnezeu a fost mereu de partea lui!"

Pe final de vizită îl invitam la concertul de colinde dedicat veteranilor de război. Cum brațul doamnei Adina nu mai poate să-l ajungă din poza de la nunta, domnul Grosu răspunde pisicher, razandu-si de el: "Vin doar dacă sunt invitate numai femei frumoase". Ii promitem că va fi un paradis din care dam afara pana și șarpele și rămâne sa ne vedem în ziua de 19 decembrie, sa ne sărbătorim.

(Grosu Ștefan, 95 de ani, veteran de razboi)

Comentarii