Cel mai fericit ofiter

  • Sharebar

Doamna Lidia Platon, veteran de razboi, a implinit astazi 96 de ani. S-a născut la Chişinău si a ramas orfana de mama când avea 6 luni. „Mama era o femeie frumoasă. Tata se ţinea cu alta. A rămas în Basarabia. Nu mai ştiu nimic de el. S-a căsătorit cu „vitrega”, care a fost o rea si nu m-a ajutat niciodata.”

S-a descurcat singură să facă şcoala sanitară la Chişinău, dupa care a venit în Bucureşti, în anul 1939.

În anii 1942-1943 a fost soră medicală în spitalele de campanie şi a tratat răniţii români si germani. A căutat febril în vechiul album pozele cu „răniţii ei ”. „Mi-a plăcut munca la spital groaznic de mult”.

Pe front a fost decorată cu medaliile „Meritul sanitar” şi „Eliberarea de sub jugul fascist”, iar pe timp de pace, cu medalia „Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941-1945”.

„N-am trăit degeaba. Am primit câteva medalii.” După război a fost asistentă medicală (era „cineva”) la Elias, de unde a ieşit la pensie asistentă şefă.

Ne povesteşte că este plutonier. Analizând documentele de veteran de război, observăm că în anul 1996 deţinea gradul de plutonier adjutant şi îi spunem că, în urma înaintărilor succesive în grad a veteranilor de război, trebuie să fie deja ofiţer.

Auzind că este ofiţer s-a bucurat zgomotos, ca un copil: „Sunt ofiţer! Sunt ofiţer! Ce bine! Ce surpriză mare! Ana, sun-o pe dna Burceru, să vadă cine ne-a vizitat şi să-i spun ceva nou! Să ştie şi ea că sunt ofiţer!”

Doamna Burceru, şi ea aproape de vârsta de 80 de ani - „ar putea să-mi fie chiar fiică” – vine zilnic la doamna Platon pentru a se interesa cum se simte. Prin urmare a venit şi la apelul Anei. Este vecina, prietena şi confidenta doamnei Platon de 49 de ani. „O viaţă de om!

Doamna Platon este necajita ca pe vremea ei „copiii nu se faceau in eprubetă”. Prin urmare, nu a putut sa fie mama niciodata. Dar a fost sotie timp de 50 de ani si a suferit cumplit dupa ce sotul ei (si el veteran de razboi) a murit in urma cu 16 ani.

Este ajutată de doamna Ana, venita din Ialomita sa castige un ban. Si doamna Ana a ramas vaduva la 40 de ani si trebuie sa „ridice” singura 3 copii. O iubeste pe doamna Platon, careia ii spune cu caldura „mamaica”. De exemplu, „mamaica, coboara din camara ca ma omori!” - acum 2 zile au recuperat-o cu greu de pe rafturi, unde se apucase de curatenia de primavara.

Familia doamnei Platon este formată din doamna Ana şi dintr-o delegatie de vecine care vin frecvent să-i aducă o prăjitură sau o farfurie de spanac proaspăt gătit. A avut un singur diferend pe scara, cu Lili, o vecina „cu inima mare si gura la fel”, arbitrat cu profesionalism de doamna Burceru.

Securea razboiului a fost ingropata de celebra farsa cu care erau pacaliti pensioarii acum cativa ani:

„M-a sunat intr-o zi un necunoscut si mi-a spus: Doamna Lili este in spital si are nevoie de bani pentru operatie. Mi-a sarit inima din piept. Am sunat-o imediat pe Lili si cand am auzit-o la telefon i-am spus: Vino Lili sa te pipai! Uite asa ne-am impacat si am scapat si de sarlatani. Sa stiti ca am crezut si despre vizita dvs. ca este o farsa! Dar ca sunt ofiter este adevarat, nu-i asa?”

„Nu aud, văd doar ce scrie la televizor. Dacă dau prea tare, aud vecinii şi se supără. Eu am avut relaţii bune cu vecinii, asa ca n-o sa ne luam acum de la stiri”.

Atunci când sunt lucruri importante, îşi notează. Îşi ţine şi evidenţa cheltuielilor, pe baza bonurilor de cumpărături. „Scriu ca să nu uit.” Nu a mai ieşit din casă de anul trecut, dar nu e grav, pentru ca vede pe fereastră tot ce este afară. Este abonată la câteva ziare si dezleagă cuvinte încrucişate, cu lupa.

„Sunt foarte lucidă. Ţin minte tot. Mai uit, dar îmi aduc aminte. La vârsta asta mai spun şi prostii, dar îmi revin.”

- Doamna Platon, aţi fost atât de frumoasă!
- Da. Nu am fost urâtă în tinereţe.

- V-au iubit mulţi bărbaţi?
- Da. Mulţi. Veneau la spital şi se agăţau de mine, dar nu mă interesau mulţi.

- Care a fost cea mai mare dragoste?
- A fost pe vremea când eram în spital şi ne preda un ofiţer drăguţ. Invatam doar de 10, de dragul lui. Cea mai lunga dragoste a mea a fost sotul meu. 50 de ani de amintiri!

„Sunt mândră că sunt veteran de război! Vă mulţumesc mult că a venit atâta lume la mine! Mi-a făcut mare plăcere că aţi venit, ca mi-aţi adus atatea cadouri şi pentru că mi-aţi adus vestea că sunt ofiţer! Mare bucurie mi-aţi făcut!

 
 
 

Comentarii