7 bratari de aur

  • Sharebar

Manolescu Voica Ioana, veteran de razboi in varsta de 96 de ani, ne daruieste povestea unei iubiri "old fashion", din care aflam ca "nu exista barbat care sa nu insele, dar nici femei loiale", cum a fost ea:

"Cand m-am intors de pe front aveam 25 de ani. Am plecat din Lipova cu 8 vagoane incarcate cu materiale sanitare. Cand am ajuns in Dealul Spirii, m-am certat cu unul dintre insotitori, pe nume Manolescu, asa ca m-a abandonat in gara, unde am ramas 3 zile sa pazesc vagoanele cu marfa.

In disperare de cauza am sunat la comandatul care ma trimisese pe front si l-am parat pe Manolescu.

Comandantul a sunat la spital unde, culmea coincidentei, seful materialelor se numea tot Manolescu. Incurcatura a fost gata. Comandantul l-a certat ca m-a abandonat in gara, el a incercat sa-i explice ca nu m-a vazut niciodata, insa era prea tarziu sa mai faca altceva decat sa fuga spre mine.

M-a ajutat cu descărcatul materialelor si peste vreo ora mi-a spus ca are o întâlnire spre care trebuie sa se grabeasca.

Nu stiu de ce, nici ce curiozitate m-a manat, dar l-am urmărit în Grădina Botanică. Din boschetii unde ma ascundeam l-am vazut intalnindu-se cu o doamnă foarte frumoasă, elegantă, cu părul roşcat, imbracata cu o bluză albă de mătase, fustă maro şi pantofi din sticlă.

Timp de o luna am impachetat toate materialele din vagoane. Ordinea şi curăţenia bagajelor, precum si lenjeriile de spital care erau călcate si aranjate ca intr-o farmacie l-au impresionat atat de mult, incat Manolescu a venit la mine şi m-a cerut de nevastă.

Am stat 2 ani până să ne căsătorim, pentru că eu nu aveam dotă şi nu se aproba dosarul. M-a impresionat toata viata dorinta lui de a fi impreuna cu mine, in ciuda faptului ca eram o sarantoaca si nu aveam studii.

Multa vreme a fost detasat laTecuci, iar eu am crescut fetele singura, la Bucuresti. Mai veneau binevoitori sa-mi spuna ca sotul meu ia masa zilnic cu o femeie frumoasa, colega de-a lui, dar am hotarat ca nu trebuie sa las nimic sa ne desparta.

Ce vina sa aiba un barbat care traieste departe de femeia lui? Am intalnit mii de oameni in viata mea si sunt o femeie cu judecata: nu exista un barbat care sa nu insele, pentru ca e scris in gena lor sa calce pe langa.

Pentru ca el m-a ales pe mine, desi era ofiter si putea sa-si aleaga o altfel de femeie, infruntandu-si familia si anturajul, am considerat ca este de datoria mea sa-i raman aproape, chiar si cand m-au durut alegerile lui.

Dar m-a iubit toata viata si n-a divortat de mine, desi multe femei i-au cerut sa nu se mai intoarca acasa.

Domnul Manolescu a parasit-o doar cand a murit, in anul 1992.

Dupa ultima noapte de dragoste am trecut la prima zi de razboi:

Cum aţi fost chemată la război?
- Am primit ordin de mobilizare. Eu am fost prima care s-a oferit să meargă la război.

Am plecat la Spitalul 303 din Bucureşti, la Cotroceni, acolo unde erau şi grajdurile regale. Am scos caii şi am băgat răniţii. Fiecare cal avea locul lui. Pe jos era marmură, caii aveau chiuvetă şi baie.

- Cu răniţii cum a fost?

- Cei mai mulţi răniţi veneau de la Odessa, noaptea, plini de păduchi. Le tăiam hainele si le băgam în foc; erau tunşi, bărbieriţi. Le dădeam cu o soluţie contra păduchilor numită sabadilă. Erau pur şi simplu mâncaţi de păduchi în zona faşelor. Când am lucrat la Spitalul 303 din Bucureşti nu aveam medicamente, ori pansamente.

Am auzit la TV că este piocianic în spitale.

Noi făceam o soluţie Dachin (din clor), puneam nişte tubuleţe mici şi turnam toată ziua din această soluţie cu seringa. Intr-o săptămână se distrugea acel microb.

Primele medicamente pe care le-am avut au fost Dagenal-sulfamidă, Prontozi"

A urmat apoi un CV impresionant care reflecta cea mai mare dorinta de munca pe care am intalnit-o in ultimul timp:

După război a făcut Şcoala de desen la CCA, 1 an, a fost desenator cartograf şi a fost repartizată la Ministerul Forţelor Armate.

A lucrat 6 ani în cadrul Statului Major la Serviciul Regulamente şi apoi la Serviciul aviaţie. A ieşit din Armată în anul 1961.

A lucrat 18 ani ca asistent şef la Policlinică în Ferentari, de unde a ieşit la pensie.

A vaccinat toţi romii din Ferentari. Duminica îi spăla. Dupa 18 ani intre ei a învăţat şi limbajul romilor.

A lucrat 5 ani la dermatologie."Am tratat mulţi bolnavi de sifilis. Am plecat de acolo pentru că domnul doctor mi-a zis că nu am pregătire şi aşa m-am ambiţionat şi am făcut liceul la Bolintineanu, în acelaşi timp cu una dintre fetele mele."

A lucrat 5 ani la psihiatrie. „Cu nebunii te înţelegi mai bine. Un nebun a plecat 2 ani şi când s-a întors a spus că a fost pe str. Trompetului, a verificat unde este coteţul găinilor, a luat un sac şi s-a dus noaptea să fure două găini. Apoi s-a dus singur la Miliţie şi s-a predat. Pentru asta a luat 2 ani de închisoare. Întrebat de ce a făcut asta, a spus că acolo are un acoperiş deasupra capului, are mâncare şi că, ar vrea să se întoarcă din nou pe str. Trompetului ”.

"Am avut 7 meserii învăţate: maşina de scris(în lb. română şi rusă), desen tehnic (CCA), croitorie, am făcut Şcoala de menaj, cunosc toate operaţiunile de covoare şi de ţesut, am făcut grădinărie. Dacă ar munci toate femeile cum am muncit eu, ar fi ceva….Am învăţat să bat la maşină metoda oarbă, în limba rusă; am învăţat alfabetul şi mi-a prins bine la liceu."

Noua ne-a prins bine ca am cunoscut o adevarata forta a naturii, care a muncit 32 de ani "fara sa-si ia nicio zi de concediu medical".

 
 

Comentarii