Kramer contra Kramer

  • Sharebar

In fata mea se dă o lupta pe viaţă şi pe moarte pentru împărţirea unui copil, precum şi a vinei în desfacerea căsătoriei. Ea este decentă şi jenată că viaţa ei intimă a ajuns un fluid care circulă prin toate urechile din tribunal. El este o revarsare de osanza, cu păr în urechi, care împroaşcă pereţii completului  de judecată cu toate murdăriile unei căsnicii. Instanţa le reaminteşte că au un copil şi un motiv în plus să nu se mai facă de râs. Şi mai ales, să nu mai întindă de copil ca de un  elastic.

În spatele reclamantului stau mămica şi tăticul lui, cu care mai locuieşte şi acum. De ce nu a mers căruţa lor? Pentru că părăta şi-a luat lumea în cap după 10 ani de convieţuit cu o soacră acră şi s-a mutat cu copilul în cealaltă parte din  Bucureşti. Ea ar fi vrut sa fie în cealaltă parte de lume,  dar elasticul o aduce periodic aproape de el si de familia lui.

- Să recunoască, doamna preşedintă, câte cadouri i-a făcut mama mea? Un pumn de bijuterii de aur şi argint (platina n-a fost, deci)! Mămica l-a împuns din spate: "nu uita să zici de  blană!!!"

N-a uitat, dar n-am aflat de care era.

- Domnule, dacă nu m-aţi înnebunit cu mama dvs! Parcă ea ar fi parte în proces!

Nerecunoscătoarea de pârâtă i-a şoptit avocatului ei:
 - Pe toate mi le-a cerut inapoi!

Instanţa a dispus desfacerea căsătoriei din culpa lui exclusivă, apreciind că nu şi-a tăiat  cordonul ombilical de părinţii lui şi că nu şi-a dat niciun interes să-şi facă propria lui familie fericită. Pentru că a vrut s-o pedepsească pe fosta lui soţie crunt, a încercat s-o lovească în punctul ei slab: copilul pentru care femeia a continuat să trăiască, deşi şi-ar mai fi umblat la venele din când în când. A luat copilul în vacanţa de vară şi l-a pus să scrie următoarea scrisoare:

"Dragă Dumnezeu,

Te rog să mă ajuţi să mă mut acasă, la mine, la tati, la bunicul şi bunica, în strada Victor Gomoiu.
Roag-o pe Andreea (mami nn.) să mă lase la tati şi să nu-i mai vorbească de rău pe bunicii mei.
Eu, Ionut Ionescu

Dragă Dumnezeu,

Te mai rog să-i spui mamei să mă ducă în concediu, ca şi tati" (asta era un fel de PS, dar nu a ştiut tati cum să dicteze).

Dragii mei, cam aşa înţelege justiţiabilul român custodia comună, cu care legislatia şi practica noastră se luptă deja de un an. Acesta este felul în care în care înţeleg părinţii să-şi protejeze copiii de traumele unui divorţ, în condiţiile in care pentru micuţi este o durere  în sine că mami şi tati nu-i vor mai ţine niciodată, împreuna, de mână.  Cei mai inconştienţi  părinţi insistă în faţa instanţelor ca micuţii să fie audiaţi şi să fie clar pentru publicul din sala de judecată, pe cine preferă copilul mai mult. În cazul unui divorţ sângeros, devine un avantaj să ai copii. Tragi cu ei cele mai eficiente cartuşe în locurile tăbăcite de ani cenuşii.

Comentarii